miercuri, 2 aprilie 2008

Dumnezeu ...in sec XXI...

E primavara afara e frumos ... pe unii i-a cuprins astenia ...altii o aveau deja...natura revine la viata iar omenirea se cufunda pe zi ce trece tot mai mult in moarte. Concluziile le trag in urma unor observatii simple ce pot fi facute de oricine. Moartea ,uscaciunea ,destramarea si-au facut loc putin cate putin in viata noastra ,sondajele vorbesc pentru cei ce sunt gata sa asculte cu atentie...si sa nu considere lucrurile de acum doar niste fapte carora nu trebuie sa le acordam multa atentie. Rata de sinucidere in randul adolescentilor creste alarmant direct proportional cu consumul de stupefiante.As putea scrie mult despre "iubirea de sine " si egocentrismul general care are consecinte devastatoare la nivelul relatiilor ...in familii intre prieteni in societate si ce e trist ca chiar si in Biserica. Sigur nu totul este negru mai sunt si pete de culoare si exceptii care confirma regula... dar vad o societate care la parasit pe Dumnezeu si care a ajuns sa fie parasita de Dumnezeu. Tragic nu ??? Pentru unii da pentru altii fara prea mare importanta...Cautam solutii la oameni care au acelaeasi falimente ca si noi si totusi nu ne trece catusi de putin prin minte sa apelam la Dumnezeu ,care ne-a creat ne cunoaste si ne doreste binele suprem. Nu va dau sfaturi doar va sugerez va indemn si incerc sa-mi fac curaj odata cu voi sa deschidem Bibia prafuita din raft sa ne plecam pe genunchi si sa rostim o rugacine simpla din care sa reiasa ca dorim sa-L gasim pe El. Haideti sa-L cautam pe Dumnezeu are as amulte sa ne spuna sa ne invete sa ne arate sa ne lumineze sa repare la viata noastra. Chiar si acum in "secolul vitezei" El ne poate arata o cale mai buna. Are un scop cu viata fiecaruia dintre noi...deschideti-va inima. In sec XXI Dl va face lucrari mari ...Doamne TE RUGAM LUCREAZA IN GENERATIA NOASTRA.

sâmbătă, 22 martie 2008

Despre obisnuinte.....

Asa cum am promis ca lucrez la un material despre adictii ,adica despre dependente ...e ...uite ca am venit sa pun pe tapet un mic fascicol din el. Putem vorbi despre obisnuinta (si ma refer la cea pacatoasa vicioasa) ca ea este prima veriga din viitorul lant ,ea va deveni un obicei ce se va sedimenta si va lua forma unei dependente.Orice comportament ce devine habitual ,repetat ,dificil sau greu de controlat.Ciudat este ca nimeni nu devine dependent de citirea Bibliei sau de Dumnezeu de lucuruile spirituale valoroase ci dependentele noastre se contureaza in jurul alcoolului ,tutunului ,drogurilor ,alimentatiei cleptomaniei sau a unui vocabular f murdar...chiar ciudat nu??? astept ziua cand sa se televizeze ceva despre dependenta oamenilor de Dumnezeu ,de staruinta lor in rugaciune ,de post sau alte lucruri asemanatoare. Din punctul meu aceasta este dovada ca anumite forte ii tine pe oameni legati de proastele moravuri care devin propriile obiecte de tortura pentru acele persoane. Practic ne obisnuim cu orice dupa o perioada buna de timp de cand s-au inventat stirile de la ora 5 putem auzi de oameni lesinati de foame jefuiti sau batuti si putem ramane reci si insensibili fiindca obisnuinta sub aceasta forma ne-a desensibilizat. Traim vremea cand oamenii le stiu pe toate le-au fumat pe toate s-au obisnuit cu toate si au vazut aproape tot ce era de vazut...si s-au plictisit de toate...cineva spunea ca plictiseala este instrumentul cu care masori goliciunea unui om(asa o fi nu stiu )...paii...ce sa spunem as putea sa va vorbesc despre subconstient acea parte din mintea noastra care se "ocupa" automatismele noastre de supravietuire biologice el este si cheia transformarii noastre launtrice profunde. Dar concluzionez ca Singurul cu care nu ne putem obisnui nici plictisi este Dumnezeu El fiind Infinit acolo gasim mereu ceva nou cu adevarat nou in stare sa ne fascineze. E 1 sunt obosit asa ca va spun noapte buna...si Dumnezeu sa ne dea putere sa ne dezobisnuim de acele obiceiuri devenite obisnuinte poate cu care EL nu este de acord.

miercuri, 19 martie 2008

Sal..dupa mult timp....

Pffff... am revenit dupa o perioada lunga de timp cu multe experiente examene si provocari. Trebuie sa recunosc ca nu prea am timp sa scriu articole insa o spun cu mana pe inima ca atunci cand o fac ,o fac din toata inima. Ehi...ce sa va spun ??? Viata e un proces de continua transformare... iar transformarea capata contur prin micile decizii pe care le luam zilnic. Asta e concluzia "filozofica" la care am ajuns in ultimul timp. Nu suntem ceea ce ne dorim sa fim nici ceea ce cred altii ca suntem ,suntem ceea ce facem atunci cand nu ne vede nimeni. Aceea e adevarata noastra fata... restul masti...cu toate astea in loc sa ne luptam si sa ne straduim ca adevarata noastra imagine sa se imbunatateasca ne chinuim din rasputeri sa ne pastram reputatia si imaginea noastra aparenta. Insa mai important decat atat este cum ne vede Dumnezeu...daca nu stiati El este foarte preocupat sa ne priveasca defapt am citit in Biblie ca suntem prioritatea Lui...acesta este un adevar. So avetzi grija de voi... va dau o binecuvantare ..:-) no desconsiderati pentru ca "Viata si moartea stau in puterea limbii" Sper sa fiu mai silitor si sa ma tin de treaba in continuare :-D bye....

vineri, 15 februarie 2008

Puterea rugaciunii...

Timpul pragmatismului si al materialismului ... captati atat de mult de repeziciunea cu care se deruleaza evenimentele am uitat sau am incetat sa mai credem in puterea rugaciunii. Din cauza imputinarii practicantilor marturiile in ce priveste puterea ei de transformatoare s-au imputinat. Spre deosebire de timpurile trecute ale Vechiului Testament cand numai anumite persoane se puteau ruga pentru popor, astazi, cu totii avem posibilitatea relationarii cu Dumnezeu. Cel mai mare privilegiu de a intra in audienta la Dumnezeu neconditionati de NIMIC. Rugaciunea te pune in ce-a mai intima stare de relationare cu Dumnezeu. Trebuie mentionat ca rugaciunea veritabila nu este "o incantatie" invatata pe derost si spusa in momentele de criza cand vrem sa-l manipulam pe Dumnezeu sa ne rezolve treburile rugaciunea este murmurul sau strigatul inimi constiente catre un Tata sfant care ne cunoaste firele de par din cap si care ne iubeste neconditionat. Rugaciunea pe care Iisus ne-a lasa-o "Tatal nostru" este un model nu un sablon de rugaciunea ea este un model desavarsit si o rugaciune de o necontestata valoare dar daca ea nu concorda cu o satare de inima nu are vaolare. Altfel spus rugaciunea adevarata = discursul buzelor = discursul inimii. Orice altceva este fatarnicie si parada. Iisus acuza pe invatatii vremii de discordanta dintre ce declarau si ce era cu adevarat in inima lor. Asadar trebuie sa fim transparenti in fata unui Dumnezeu care oricum ne cunoaste. Cunoscatorii si sfintii parinti pot marturisi ca rugaciunea imateriala schimba si transforma prin puterea ei atat materialul cat si sufletele oamenilor si il indupleca pe Dumnezeu. Treziti-va batalioane ale rugaciunii si haideti sa schimbam ceva din lumea asta reinstaurand Imparatia Lui Dumnezeu in lumea asta asaltata de ocultism si vrajitorie unde misuna duhurile intunericului proclamati puterea rugaciunii si a Evangheliei si a Lui Dumnezeu. Fi-ti binecuvantati in rugaciune. Si in relatia cu Dumnezeu.

sâmbătă, 9 februarie 2008

Ignoranta....

Se pare ca suntem victimele propriei ignorante...lamentarea a devenit un obicei al vietiilor noastre suportam zilnic consecintele deciziilor noastre luate prin prizma propriei ignorante.Oameni buni ...adevarul nu omoara , chiar daca doare , dar ignoranta noastra ne adanceste incet si sigur in mediocritate si prostie. Ascultam si inghitim usor balivernele pe care mass-media ni le vinde si traim dictongul "cu televizorul am prostit poporul". Cineva spunea: 5% dintre oameni gandesc , altor 20% li se pare ca gandesc, restul si-au scos la propriu mintea din viteza. Vremea postmoderna se pare ca ne-a incapacitat sa mai punem intrebarile de profunzime potrivite, ne intereseaza lucruri din viata personala a vedetelor de televiziune cu totul nesemnificative dar cand Dumnezeu ne spune ca viata de acum e doar un timp de decizie in care alegem fiecare unde o vom continua devenim apatici si dezinteresati. Sigur si asta o sa-si aiba o dreapta rasplatire. Biblia spune :"Cine ignora Cuvantul Domnului se pierde" pierde punctele de reper adevarul si in cele din urma SE pierde pe el insusi. Pune-ti intrebari cu privire la viata cu privire la ce auzi la ce vezi la ce simti fi interesat intrebarile potrivite dau contur vietii. Leapada ignoranta ideiile preconcepute si dogmatismul si cauta adevarul care elibereaza....!!!

miercuri, 6 februarie 2008

Despre oameni....

Nu trebuie sa fii specialist sa observi ca oamenii si-au pierdut simtul civic si ca legea junglei guverneaza o societate in declin. Dorinta nestavilita de a ne pastra reputatia aduce intre noi cele mai aprige conflicte. "Noi nu suntem cine credem noi ca suntem , nu suntem nici cum cred ceilalti ca suntem , noi suntem cum credem ca cred ceilalti ca suntem noi " dependenti de dorinta noastra de a face impresie buna( o sa postez curand un artcol despre dependente ). Nevoii de apreciere ii cautam solutionarea in relatiile cu ceilalti => in mare o pista gresita de ce ? pentru ca oamenii sunt pachete de slabiciuni , oare frustrarile si cele mai profunde dezamagirii nu vin tot de acolo?( nu sunt impotriva relationarii )Insa cred ca ar trebui sa ne schimbam perspectiva sa privim la Iisus care ne-a apreciat atat de mult incat a fost deschis sa plateasca cu insasi viata Lui ca sa nu mai murim noi(daca de aici nu-ti poti implini nevoia de semnificatie si apreciere nu stiu de unde ai putea). Asadar investiti in relatiile cu oamenii dar asteptati-va la santaj , manipulare , lupta pentru pozitii inalte , incercati sa treceti peste defecte ca sa-i puteti iubi. Daca te-a pacalit odata rusine lui daca te-a pacalit a doua oara rusine tie. :).Fi-ti binecuvantati ...acum trebuie sa plec la un curs ...pana data viitoare incercati sa investiti in relatia cu Dumnezeu. Este SINGURUL care iubeste neconditionat si care stie ce inseamna respectul si fidelitatea.

Oboseala....

Framantarea si tumultul zilelor noastre ating paroxismul ... timpul scurt ne obliga la o multime de activitati iar activitatiile ne obosesc si fac ca concentrarea noastra sa scada. E cert ca daca suntem obositi scade si randamentul in lucru. Univesrul nostru interior e in mare dezordine ... de unde stiu? ... sigur ca nu din carti... vad in jurul meu oamenii care si-au pierdut reperele, oameni care se trezesc de dimineata si merg la munca vorbind de unii singuri sau tacand si mergand cu capul in jos cu fruntea incretita. Cred ca am avea nevoie de un moment de respiro de putina liniste in care sa ne reorganizam si sa ne prioritizam valorile din viata. Perspectiva spirituala asupra problemei este urmatoarea: pacatele noastre ne-au obosit si nu numai pe noi, Dumnezeu insusi se prezinta in Biblie ca fiind un Dumnezeu obosit de atatea pacate. Puse una peste alta puteam trage concluzii... !!! Bunica lucra in proprietatea comuna a comunistilor zi lumina la munci foarte grele si cu toate astea nu se acumula atata oboseala, acum lucram pe jumatate din cat lucrau atunci dar suntem de 2x mai obositi. De ce probabil sufletul nostru mai ingreuiat de poveri ne da senzatia asta. Iisus spune "veniti ce-i obositi la Mine si va voi da odihna" te simti obosit ai nevoie de liniste, odihna nu mai cauta in zbucimul lumii acesteaia adevarata ohihna o da numai Hristos(si nu ma refer la moarte) .Dzeu sa ne lumineze.

Dorinta dupa absolut....

Am revenit dupa cateva zile , cat am umblat prin tara sa tin(impreuna cu un prieten) conferinte pentru tineret a fost obositor si destul de greu sa vorbesti e usor... sa vorbesti din inima cu scopul de a merge tot acolo e o munca destul de asidua. Acum inteleg ce zicea Pavel : "noi rasturnam citadelele mintii" intr-o lume care ne-a format stramb de cand ne-am nascut ne-a implementat valorile ei e destul de complicat sa incepi "sa reinventezi mersul pe jos" sa le spui tinerilor ca defapt ce au crezut si au inteles din lumea aceasta e minciuna(in mare parte) cu privire la valorile lor.Sondajele psihologice si socioloice vorbesc despre starile depresive ce vin peste oameni tot mai des in ultima perioada de timp ca o consecinta a a faptului ca a incetat sa mai caute Absolutul iar absolutul nu e altceva decat Dumnezeu. Relitatea cotidiana care se vede a inlocuit treptat dar sigur realiatea care nu se vede dimensiunea spirituala a existentei noastre => suntem asa cum suntem .... singurul care mai poate interveni in banalitatea existentei noastre rutinate este numai Cel care ne-a lasat sa existam. Cred ca daca cautarile noastre s-ar inderepta spre Dumnezeu viata noastra ar fi radical reformata familiile noastre prieteniile noastre si nu in ultimul rand mintea noastra ar incepe sa gandeasca in alte sfere. Da ... nu banii nu sexul nu bucuriile trecatoare ale vietii pot implinii cu adevarat toate pier odata cu intrebuintarea lor ce ramane este D-zeu si Cuvantul Lui. Bafta multa in cautarile voastre "daca-L vei cauta se va lasa gasit de tine"

sâmbătă, 2 februarie 2008

Din dragoste...

Traim o perioada in care dragostea este cel mai mult mediatizata cel mai mult discutata dar in ciuda acestor lucruri experimentam din ce in ce mai putin in viata noastra... ce este ea cu adevarat?!?. Din dragoste se fac o multime de gesturi necugetate si o multime de fapte de care nu suntem mandri si asupra noastra se rasfrang o serie de consecinte nefaste. Dar oare ce e dragostea ??? sentiment ....ar putea spune sangvinicii , cei mai cerebrali ar putea sustine ca ratiunea este fundamentul dragostei. Raspunsul pare sa fie un hibrid al celor doua teorii ea este in primul rand un sentiment de vointa , de ratiune dar este urmat de sentimentele aferente. Dragostea este forta motrica care pune in miscare cele mai "monotone" fapturi si misca cele mai grele obstacole. Dragostea adevarata este un act de vointa responsabil. Adica trebuie sa-mi doresc sa iubesc si sa fiu responsabil in aceasta privinta. De ce dragostea este asociata in zilel noastre cu o boala psiho-somatica (te iubesc la nebunie...sunt nebun dupa tine) pentru ca ea se cunoaste din ce in ce mai putin in profunzimea ei. Asadar intr-o lume care nu mai stie sa iubeasca va doresc sa aflati ce inseamna dragostea care merge pana la sacrificiu de sine.

Adevarul este ca ...

Ne putem prfeace ca stim multe sau ca suntem ok in toate ne putem da sefi sau putem face pe umili...cu totii avem nevoie de momente in care sa privim adevarul in ochi si sa spunem privindu-ne in oglinda (sau nu neaparat acolo , poate in inima) adevarul este ca ....si de aici fiecare in dreptul lui. O lume care te incurajeaza si te invata cum sa fii cat mai nenatural cum sa pozezi mai bine cum sa pui accent pe forma si sa neglijezi continutul. Cosmetica e la mare putere dar oare are vreo valoare? Lipsa responsabilitatii si a puterii de a privii in forumul inimii noastre nu ne aduce nici un beneficiu si nu ne rezolva nici o problema asa arata statisticile .Poate ca ar trebui sa ne luam si noi cateva minute si sa ne intrebam ...care e adevarul cu privire la viata mea... la valorile mele la modul meu de viata ... si nu in ultimul rand care e adevarul cu privire la lumea asta in care toti ne zbatem ca sa o cucerim.Adevarul este eliberator. Provocarea este in dreptul fiecaruia sa-l caute iar solutia sta intr-o deschiderea de inima de a-l accepta. Respingerea lui te condamna sa traiesti in minciuna sa vezi lumea altfel decat este sa crezi in publicitate si sa crezi ca esti ....cand defapt adevarul este ca ...prea filozific ce spun aici poate nu stiu dar priveste-te atent s-ar putea sa ai parte de o solutionare nesperata a unor probleme complicate ...privindu-te atent sa constati ca tu esti vinovat in ultima cearta pe care ai avut-o sau ca defapt nu esti atat de drept precum te credeai ca suferi de aceleasi slabiciuni pe care le acuzi la altii si asa mai departe. Pentru mine astazi adevarul este ca avem nevoie disperata de Dumnezeu care ne poate reda perspectivele si prioritatile corecte. Care ne poate elibera de dorinta care ne domina de a "poza bine" si care ne poate implini nevoia de semnificatie.

vineri, 1 februarie 2008

Fara monotonie....

In zilele noastre este probabil utopie sa crezi ca vom putea face ceva ca monotonia si rutina sa dispara. Desi avem parte de contiuna agitatie parca si aceasta s-a banalizat. Lipsa de scop sau propunerea de scopuri proaste ne adancesc pe zi ce trece in rutina si lipsa de sens...Numai Dumnezeu poate scapa o lume ce nu mai iese nici de sarbatori din rutina ...numai El poate scapa oameni si biserici de formalism. Depresie?! poate ... sau ...poate adevar optiunea ta genereaza felul in care vezi lucrurile....E prima interventie asa ca fiti ingaduitori....God bless us!!!