Dorinta dupa absolut....

Am revenit dupa cateva zile , cat am umblat prin tara sa tin(impreuna cu un prieten) conferinte pentru tineret a fost obositor si destul de greu sa vorbesti e usor... sa vorbesti din inima cu scopul de a merge tot acolo e o munca destul de asidua. Acum inteleg ce zicea Pavel : "noi rasturnam citadelele mintii" intr-o lume care ne-a format stramb de cand ne-am nascut ne-a implementat valorile ei e destul de complicat sa incepi "sa reinventezi mersul pe jos" sa le spui tinerilor ca defapt ce au crezut si au inteles din lumea aceasta e minciuna(in mare parte) cu privire la valorile lor.Sondajele psihologice si socioloice vorbesc despre starile depresive ce vin peste oameni tot mai des in ultima perioada de timp ca o consecinta a a faptului ca a incetat sa mai caute Absolutul iar absolutul nu e altceva decat Dumnezeu. Relitatea cotidiana care se vede a inlocuit treptat dar sigur realiatea care nu se vede dimensiunea spirituala a existentei noastre => suntem asa cum suntem .... singurul care mai poate interveni in banalitatea existentei noastre rutinate este numai Cel care ne-a lasat sa existam. Cred ca daca cautarile noastre s-ar inderepta spre Dumnezeu viata noastra ar fi radical reformata familiile noastre prieteniile noastre si nu in ultimul rand mintea noastra ar incepe sa gandeasca in alte sfere. Da ... nu banii nu sexul nu bucuriile trecatoare ale vietii pot implinii cu adevarat toate pier odata cu intrebuintarea lor ce ramane este D-zeu si Cuvantul Lui. Bafta multa in cautarile voastre "daca-L vei cauta se va lasa gasit de tine"